Somnul. Din ce în ce mai puţin dorit de anumiţi oameni, totuşi din ce în ce mai dulce şi premergător al unei noi zile lungi, plină de provocări. Astăzi ne alegem lenjerie de pat 3D, produse de bedding asortate cu mobila din dormitor sau în funcţie de alergii ori de preferinţe pentru fermitate. În trecut însă, chiar şi cei mai înstăriţi conducători dormeau în condiţii mai puţin confortabile. În continuare vom ilustra istoria somnului, de la simplele paie pe care se dormea la complexele produse de bedding din generaţia 2015.
1. Se sapă o mică groapă. 2. Se căptuşeşte cu iarbă. 3. Somn uşor!
Dacă am fi trăit acum 10 000 de ani nu ne-am fi gândit la proprietăţile antialergice ale pernei, la niveluri diferite de fermitate ale saltelei sau la teflonarea celui mai fin tip de lână de oaie din umplutura pilotei. Pur și simplu, am urma cele trei puncte de mai sus.
Fie că ne referim la Egiptul Antic sau Imperiul Roman, cei care nu aveau multe posibilităţi materiale dormeau pe crengi moi puse una peste alta sau pe saci cu fân. Totuşi, Faraonul dormea pe materiale moi, susţinute de o platformă de fildeş şi de lemn, iar acei romani mai înstăriţi beneficiau de o platformă metalică şi – atenţie – saltele din lână. Aşadar, tehnologie – deşi rudimentară, exista, însă patul normal de astăzi nu era, pe atunci, o normalitate.
Nu vom stărui asupra acestor lucruri mai mult decât este cazul, dar ştim că în sec. al XVII-lea toate paturile erau compuse din cadru de lemn legat cu sfoară sau din limbi de piele pe care era pus un sac mare si cât se poate de aplatizat, umplut cu lână sau cu paie.
În anul 1600 patul era compus dintr-un cadru de lemn şi sfoară (sau piele) şi un soi de sac umplut cu paie sau lână. Mai târziu cu un secol, patul a ajuns un suport de dormit igienic, fără ca structura lui să mai depindă de materiale care provoacă murdărie sau care sunt periculoase pentru sănătate. Oamenii dormeau o repriză de 4 ore, apoi stăteau în stare de veghe alte 2 ore, fără să plece departe de casă sau să înceapă activităţi fizice intense, pe urmă treceau alte 4 ore de somn până dimineaţă.
Somnul devine cursiv. Dormitul devine mai lin, timpul trece. Iată-ne ajunşi în perioada interbelică, moment în care orice referire la somnul în două etape dispare, în locul lor apărând referirile la salteaua cu arcuri, care în 1930 s-au răspândit la scară largă. Plapuma şi pătura erau obiecte comune şi termoizolante. Fantomele trecutului au dispărut.
Apoi au urmat inovaţiile tehnologice, descoperindu-se materiale sintetice care imită foarte bine materialele naturale – ce se regăseau în cantităţi limitate. Pentru a maximiza impactul benefic al acestor materiale şi tehnicile de fabricaţie s-au îmbunătăţit, adăugându-se inserţii, pereţi interiori, accesorii şi ţesături solide. Totul pentru ca fiecare dintre noi să poată dormi mai confortabil decât capii marilor imperii din istorie.
